SCRIPTÚRA scripturi s. f. (Invechit shi arhaizant) 1. Fel de a scrie scris caligrafie. Il intilnim... in josul uricelor care le compune shi care le iscaleshte intro frumoasa shi ceteatza scriptura. IORGA L. I 132. Scriptura [lui Eminescu] este excesiv de ingrijita pare k sar fi temut k nu cumva din vreo aruncatura mai libera a condeiului sa iasa banuiala k mintea iar mai fi citushi de putzin nestapinita. CARAGIALE N. S. 24. 2. Ceea ce este scris; insemnare inscriptzie text. Ce sint scripturile astea de pe copaci? GALACTION O. i 210. ◊ Fig. Stelele cerului se irosira din albastrele adincuri shi legind frazele lor de argint desfashurara inca o data pamintului scriptura lor cea fara tilc. GALACTION O. I 286. 3. Scriere lucrare (literara shtiintzifica); p. ext. contzinutul ei. Cind privesc zilele de aur a scripturilor romine Ma cufund k intro mare de visari dulci shi senine. EMINESCU O. I 31. Va voi invatza scripturile filozofilor vechi care va va aduce multa placere. DRAGHICI R. 197. ♦ (De obicei determinat prin «sfinta») Scriere bisericeasca cuprinzind Vechiul shi Noul Testament; Biblia. Am fost la sfinta invatzatura. SHam invatzat carte din scriptura. SEVASTOS N. 105. Moarte pentru moarte cumatre arsura pentru arsura k bineo mai plesnishi dinioare cu cuvinte din scriptura. CREANGA P. 33. Adatzi aminte de zisa scripturei shi iarta greshitzilor tai! NEGRUZZI S. I 140.