SCOTOCÍ scotocesc vb. IV. 1. Intranz. A rascoli lucrurile aflate laolalta cu scopul de a cauta shi de a gasi un obiect. Incepe sa scotoceasca in buzunarul paltonului. SADOVEANU O. I 336. Scotoci in sacul de piele shi arunca jos in iarba un ban galben. C. PETRESCU S. 41. Scotocind prin lazile din antreu a dat peste un roman. REBREANU R. I 61. ◊ Tranz. (Complementul indica locul unde se rascoleshte) Sevastitza shi Marghioala au scotocit fundul gradinii shi au dat de nishte brebenei plapinzi. V. ROM. septembrie 1953 18. Se intorceau... incintatzi dupa ce batusera dealurile shi scotocisera viroagele pina adinc in luminishurile codrilor. C. PETRESCU R. DR. 35. Lam scotocit prin buzunare peste tot: nu e shi nu e. CARAGIALE O. I 127. (Fig.) Intreba repede scotocindui fatza cu privirea. DUMITRIU P. F. 51. Toata viatza lui... fu scotocita shi scoasa la iveala. VLAHUTZA O. A. III 6. ♦ Tranz. A cauta ceva printre alte lucruri. Se dadu indarat scotocindushi tocul revolverului. DUMITRIU N. 123. Sa scotocim in peshterile Dordoniei siluete de fiare antideluviene. ODOBESCU S. III 166. ◊ Refl. (Despre persoane) Melchior se scotoci prin buzunare dupa tzigari shi intinse pachetul catre Carol. V. ROM. februarie 1952 143. Se scotoceau in buzunari sau in sin. DUMITRIU N. 7. Mosh Matei se scotoci in chimir sai dea ceva de cheltuiala. MIRONESCU S. A. 81. 2. Tranz. (Rar) A scoate ceea ce a mai ramas adunind cu atentzie toate resturile. [Iapa] scotocea shi ea pe ici pe colea iarba ramasa prin indoiturile mai adincate... ale poienii. HOGASH M. N. 63.