Definiția cu ID-ul 426972:
Jargon
scorojitúră, scorojitúri, s.f. (reg.) 1. obiect deformat, uscat, scorojit. 2. vopsea sau tencuială scorojită. 3. persoană foarte slabă, scofâlcită, uscată.
scorojitúră, scorojitúri, s.f. (reg.) 1. obiect deformat, uscat, scorojit. 2. vopsea sau tencuială scorojită. 3. persoană foarte slabă, scofâlcită, uscată.