SCOROJÍ scorojesc vb. IV. Refl. 1. A se deteriora a se strica (la suprafatza). Sau scorojit copacii. STANCU D. 217. ◊ Fig. Trupul trudit se scorojea incit parea k numai haina il sustzine in cutele metalizate. C. PETRESCU C. V. 344. [Cershetorul] parea sub lenesha ninsoare Denghetzul iernii scorojit. DEMETRESCU O. 40. ◊ Tranz. Soarele shi vinturile primaverii scorojisera prea din timp fatza tzarinei acoperindo cu o scoartza sfarimicioasa. MIHALE O. 146. 2. (Despre vopsele tencuieli shi despre obiectele care sint aplicate) A se coshcovi a se burdushi a se coji. ◊ (Prin analogie) Piatra plesnea se scorojea shi dintre faramiturile ei se alegeau bucatzile pretzioase de aur. BOGZA TZ. 14. Variante: corojí corogí vb. IV.