SCOROJÍ scorojesc vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn piele hartie sau obiecte facute din ele) A se usca foarte tare a se deteriora a se strica (la suprafatza) deformanduse cojinduse. 2. (Despre vopsele tencuieli shi despre obiectele care sunt aplicate) A se degrada (la suprafatza) prin umflare cojire etc. din cauza conditziilor de mediu; a se coshcovi a se coji a se burdushi. 3. (Despre pielea corpului unor fiintze) A se coji a se descuama; a se zbarci a se crapa din cauza uscaciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau partzi ale lor) A slabi foarte mult; a se scofalci. Pref. s + coroji (reg. „a (se) coshcovi”).