scornire sf [At: (a. 1820) DOC. EC. 242 / Pl: ~ri / E: scorni] 1 (Inv) Scoatere din adapost a animalelor sau a oamenilor. 2 (Inv) Provocare a unor stari sufleteshti a unor actziuni a unor evenimente etc. Si: (reg) scormoneala (9) (ivr) scorneala (1). 3 (Inv) Creare a ceva inedit. 4 Creare din imaginatzie (cu intentzii rele) a unor lucruri inexistente in realitatea concreta shi prezentarea lor k fiind adevarate Si: inventzie nascocire plasmuire (ivr) scorneala (2) scornitura (2). 5 (Ccr) Produs al scornirii (4) Si: inventzie nascocire plasmuire (ivr) scorneala (3) scornitura (3). 6 (Reg) Scormonire (3).