SCOFILCÍ scofilcesc vb. IV. Refl. 1. A slabi a avea obrajii descarnatzi (ceea ce lasa sa se stravada forma oaselor); a imbatrini sau a parea batrin. Era uscat i se scofilcisera obrajii shi i se lungise nasul. CAMIL PETRESCU O. I 233. ◊ Tranz. Prapastia in care se pravaleshte pe rind tot ce este... i scofilcea obrajii shil schimba la fatza pe fiece clipa mai mult. MACEDONSKI O. III 96. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strimba a se incovoia; a se scoroji.