SCOFALCÍ scofalcesc vb. IV. Refl. 1. A slabi foarte mult a avea obrajii descarnatzi a ajunge sa i se vada oasele; p. ext. a imbatrani sau a parea batran. ◊ Tranz. Boala la scofalcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se stramba a se deforma a se incovoia a se turti; a se coshcovi a se scoroji. Et. nec.