Definitzia cu ID-ul 507687:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scofála (féli) s. f. Perla comoara praf de aur obiect de valoare. Creatzie expresiva probabil bazata la inceput pe a scobi „a face o gaura”. Sar fi zis initzial cu sensul de felie cind era taiata dintrun fruct in rotund cf. scofleaje s. f. (felie de dovleac) shi scofala „deformare” in Damé. Insemna prin urmare „lucru fara importantza” sau „fleacuri nimicuri” shi sa folosit cu sens opus numai k ironie care ar fi urmat sa fie sensul actual. Legatura cu fala „glorie” (Scriban) nu este posibila. Der. scofeli vb. (a scormoni a scruta; Olt. a asambla a reuni; a economisi) care presupune un sens primitiv neatestat de „a gauri” pentru a carui evolutzie semantica cf. sclipui shi Graur BL VI 146; scofilci vb. refl. (a se darima a se ruina; a se trage la fatza a se zbirci a se rida) care Tiktin il lega greshit de falca shi Scriban de rus. kovylčati „a shchiopata”; scofilcitura s. f. (cavitate scobitura); scofleaje s. f. (felie de dovleac sau de pepene); scofaina s. f. (Banat adincitura depresiune); scobiltzi vb. (Trans. a diminua a reduce) prin contaminare cu cobiltz; scomirla s. f. (Trans. om slab vlaguit).