SCOBÍ scobesc vb. IV. 1. Tranz. A face o gaura o adincitura in ceva (taind sau desprinzind materialul cu o unealta). Pe urma se bagau iar in shopronul lor shi scobeau lemne shi le incondeiau cu un cui inroshit in foc. PAS Z. I 159. Puse de scobi intrun munte de cremene ce era acolo un salash numai bun pentru astfel de pirdalnica de fiara salbatica. ISPIRESCU U. 116. HarapAlb... gaseshte un bushtihan putregaios il scobeshte cu ce poate shii face urdinish. CREANGA P. 238. ◊ (Subiectul este o fortza a naturii) Eu va sarut paretzi strabuni Pe varul vost’ scobit de ploaie. GOGA P. 22. Inaintam prin strimtoarea aceasta intunecoasa pe fundul careia Jiul curge k pe un jgheab scobit in stinci. VLAHUTZA O. A. II 136. Satul sta in fundul unei vai scobite de apa SHushitza. RUSSO O. 155. ◊ Refl. pas. Pe cit jos se scobeshte stinca Peatit sempodobeshte sus. CARAGIALE O. III 123. ♦ A sculpta a grava. Citim scobit in litere mari numele lui Grigore Cornescu. ODOBESCU S. II 511. 2. Intranz. A sapa a scormoni a scociori (cu scopul de a scoate ceva). Constantin lasa tirnacopul shi scobi cu cutzitul. Dar deziluziune sfishietoare! in loc de oala scoase din pamint un craniu de o incalculabila vechime. GALACTION O. I 149. Noua zile a trebuit sa scobeasca zmeul pe linga buzdugan pina shi la putut scoate din munte shia venit apoi cu el pa umar nacajit. RETEGANUL P. V 29. 3. Refl. Fig. A scotoci a cotrobai. Tot se scobea in sin shi scotea galbeni. SADOVEANU D. P. 154. ♦ A curatza o gaura o cavitate. Un copil cu ochii negri... umbla scobinduse in nas pe strazi sub soarele apasator shi in aerul prafos. DUMITRIU N. 265. TZutzu se scobi intro masea shi raspunse: Ashai Pamfilie. DUNAREANU CH. 166. Tu eshti Dutzu al lui Ene? intreba el scobinduse cam obosit in nas. SLAVICI N. II 330. ◊ (Ironic) Credetzi k avut fata parte sa guste vro una? Nu caci parul sa facut deo mie de ori mai nalt de cum era dei ajunsese crengile in nouri. SHatunci... scobeshtete fata babei in dintzi. CREANGA P. 294. ◊ Tranz. Lina dupa ce desherta paharul incepu sashi scobeasca dintzii. DUNAREANU CH. 15.