SCOÁRTZA scoartze s. f. 1. Invelish extern (gros shi tare) al trunchiului shi al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoartza = om necioplit lipsit de rushine de bunacuviintza. (Reg.) Mama (sau sora) de scoartza = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelishul exterior shi solid al globului pamantesc cu o grosime care variaza intre 5 shi 8 km in zona oceanica shi intre 30 shi 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafatza pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoartza cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale formata din substantza nervoasa cenushie. 4. Coperta rigida a unei cartzi a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoartza in scoartza = de la prima pana la ultima pagina de la inceput pana la sfarshit in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta grauntze. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac shi bateala din lana. Lat. scortea. corectata