SCLIPUÍ sclipuiesc vb. IV. Tranz. (Mold.) A stringe cu greu putzin cite putzin (din cele necesare); a face rost a agonisi a procura. Poate va fi sclipuit ceva gologani shi pentru datoria de astaiarna. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 104 6/3. In sfirshit facem noi ce facem shi sclipuim de cole o coasa rupta de ici o circeie de tinjeala mai un vatrar cu belciug mai beshica cea de porc a mea shi pe dupa toaca shi pornim pe la case. CREANGA A. 42. Buna ziua Zamfira ce faci? Torci fuior sclipuieshti zestre? CONTEMPORANUL VI_I 497.