SCIRBÍT A scirbitzi te adj. 1. Cuprins de scirba de sila de aversiune; dezgustat. Ozun mushca in dintzi cartonul tzigarii shi se departa scirbit. C. PETRESCU C. V. 254. Parasi scirbita casa shi pe oamenii aceshtia careshi temeau atit de grozav viatza. AGIRBICEANU S. P. 49. Tata a oftat adinc impingind cu lingura scirbit catre marginea mesei cele doua jucarii lucitoare. SAHIA N. 60. 2. (Regional) Intristat suparat amarit. Suparat k vai de capul lui shtii k omul cind ishi pierde copilashii shadea shi el scirbit peo creanga de fag shi nu zicea nimic. SHEZ. III 185. Atitas de suparat Cumui ceriul innorat SHi atitas de scirbit Cumui ceriul de cernit. JARNÍK.BIRSEANU D. 221. 3. (Invechit) Miniat infuriat. Atunci sultanul scirbit pe dinsul il trimise surghiun la Malgara. ISPIRESCU M. V. 31.