SCHIMONOSÍ schimonosesc vb. IV. 1. Tranz. A slutzi a poci a uritzi a deforma a desfigura a strica. Ea a invatzat la pension a auzit acolo citeva cuvinte frantzuzeshti vorbeshte shi ea impestritzat cu cuvinte noua care le schimonoseshte mai rau decit Rica. IBRAILEANU S. 48. O strimbatura continuu exercitata... asupra mushchilor fetzei distruge shi schimonoseshte pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUTZA O. A. 232. Raspundea... schimonosind cuvintele shi indrugindule fara nici o noima. CREANGA A. 90. ◊ Refl. pas. Cinticele se schimonosesc shi lautarii mor de foame. ALECSANDRI T. 80. 2. Refl. (Despre oameni mai ales despre fatza sau gura lor) A se strimba a face grimase. Deodata fatza se schimonosi. PREDA I. 185. Gura i se schimonosea intrun rinjet. CAMILAR N. I 35. Varianta: schimosí (RUSSO S. 38 ALECSANDRI T. 504) vb. IV.