1) schimb n. pl. urĭ (d. a schimba; it. scambio shi fr. échange). Schimbare act reciproc darea unuĭ lucru k sa tzi se dea altu: schimbul lucrurilor shi vitelor a fost prima forma a comerciuluĭ schimbu banilor la zaraf schimb de complimente. Inlocuirea uneĭ santinele pin alta: schimbu uneĭ santinele. Timpu cit pazeshte o santinela in armata (vreo treĭ ore): mi s’a parut schimbul lung. Soldatziĭ care se schimba la paza. Liber schimb (v. liber). Comerciŭ cu banĭ: agent de schimb (V. banca bursa). Pl. Primenelĭ rufe de primeneala (camashĭ. izmene): schimburĭ de calatorie. In schimb in locu altuĭ lucru: acest om e sarac da’n schimb e sanatos shi fericit; o pushca’n schimbu unuĭ cal. Cu schimbu alternativ unu’n locu altuĭa dupa cum ĭi vine rindu: a pazi cu schimbu. Soldat cu schimbu soldat care in pedestrimea shi calarimea romaneasca serveshte unuĭ anumit numar de zile timp de 45 anĭ. Schimb de vorbe (Eŭf.) cearta altercatziune. A face schimb a face trampa a schimba. SHi shch (Munt.).