SCHILODÍ schilodesc vb. IV. Tranz. A face pe cineva schilod infirm (batindul); a mutila a schilavi. I sa plins k Ion ia schilodit feciorul. REBREANU I. 58. ◊ Refl. Miul dauzea Mi se necajea Murgului graia: Furii tear fura Lupii tear minca K teai pociltit SHi teai schilodit. TEODORESCU P. P. 497. Varianta: schilogí (CREANGA P. 144) vb. IV.