SCHEUNÁ scheáun vb. I. Intranz. (Despre ciini uneori shi despre alte animale) A scoate sunete ascutzite shi repetate (de durere mai rar de bucurie) a chelalai. Ciinele se trasese indarat in cotetzul lui shi scheuna incet. DUMITRIU N. 162. A rabdat cea rabdat vulpea a scheunat sa repezit chefnind spre ieshire. STANCU D. 431. Cinele o urma supus scheunind din cind in cind moale. SADOVEANU B. 211. ◊ Refl. Fig. Poate cind teoi privi atit... scheunindute k un ciine prins moi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU T. II 239. Variante: scheauná shcheuná (CAMILAR N. I 153) vb. I.