schelalai [At: KLEIN D. 420 / V: (reg) scal~ scelalai shchelui ~aloi ~alui ~elai ~erlai ~erl~ schilai schil~ schiol~ schirloloi schiuli shchil~ shtelalui / Pzi: 3 schelalaie (rar) ~eshte / E: s + chelalai] 1 vi (D. caini pgn d. alte animale) A scoate sunete plangatoare ascutzite shi repetate (de obicei de durere) Si: a chelalai (1) a scheuna (1) (reg) a schencani (1). 23 vir (D. oameni mai ales d. copii mici; dep; pan) A plange (continuu strident) Si: a scheuna (2). 4 vt (Mun; if scherlai; c. i. copii) A bate (facand sa planga sa urle).