SCÁUN scaune s. n. I. 1. Mobila cu sau fara speteazafacuta pentru a shedea pe ea o singura persoana. Scamatorul urcat pe scaunul lui parea k se clatina. SAHIA N. 69. Cerceta cu ochii cele trei scaune de paie. VLAHUTZA O. A. III 19. ◊ Scaun de tortura (sau de supliciu) = dispozitiv in forma de scaun care in trecut era ashezat cel supus torturii. (Glumetz) Doua ore impietrise neclintita pe scaunul de supliciu al coaforului cu fire shi cirlige electrice in par. C. PETRESCU C. V. 169. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnatzilor la moarte. ◊ Expr. Cu scaun la cap v. cap¹ (I 4). ♦ Fig. Locul shi functzia detzinuta de cineva k membru al unei adunari elective. Scaunul de deputat i era ashadar indiferent. Nici nul ceruse nici nul ashtepta. C. PETRESCU I. II 134. Nu mai vad eu scaun in... sinod cit haul. CONTEMPORANUL IV 7. ♦ Banca de obicei fara speteaza care pot shedea mai multe persoane. Ne aduce un scaun nou shi lung shi dupa cea intrebat de dascal care cum ne purtam a stat putzin pe ginduri apoi a pus nume scaunului «Calul Balan». CREANGA A. 2. 2. Faptul de a elimina materiile fecale; excrementele eliminate. 3. (Invechit shi arhaizant) Tron; p. ext. functzia shi autoritatea monarhului a domnitorului; domnie. In curind scaunul Moldovei e vaduv. Piciorul lui SHtefan obrinteshte. Incheieturile lui sint prinse. DELAVRANCEA A. 54. Cu atita insa nu se multzumea Chiajna; avind un fiu pe scaun ea sirgui sai agoniseasca shi celuilalt domnia vecina a Moldovei. ODOBESCU S. A. 156. De acum sa vedetzi voi certe Lupte vrajbentre boieri Pentru scaun shi averi! ALECSANDRI P. A. 94. ◊ Expr. A ridica a inaltza a pune (sau a se urca a veni) in scaun = a aduce (sau a veni) la domnie a (se) face domn. Sa vesteshti tuturora... k ieri am pus pe Bogdan pe scaunul Moldovei. DELAVRANCEA A. 141. Tu ai sa te urci pe scaunul imparatziei mele fiindca eu nam moshtenitor pina acum. ISPIRESCU L. 31. Fu cel dintii printz care veni in scaun insotzit de o multzime de greci. BALCESCU O. I 69. A se cobori din scaun = a abdica de la tron. 4. Fig. (Invechit shi arhaizant) Reshedintza monarhului sau a cirmuirii; capitala unui stat. In toamna anului 1869 cam pe la sfirshitul lui septembrie Eminescu pornea spre scaunul cesarocraiesc. CALINESCU E. 159. Facea poftire... crailor voievozilor shi boierilor inshtiintzindui cu cartzi de tzeremonia domneasca din scaunul Sucevei. SADOVEANU F. J. 346. Inainte vreme scaunul era la Ieshi bre! numai de la Cuza incoace sa mutat scaunul la Bucureshti. SP. POPESCU M. G. 76. ◊ Sfinlul Scaun sau Scaunul apostolic (sau pontifical) = reshedintza papei; p. ext. papalitatea. ♦ (Ist.) Circumscriptzie teritoriala politica shi administrativa a sashilor shi a secuilor din Transilvania in cadrul organizatziei de stat austroungare. De pe la Jiu incoace pina la scaunele saseshti din Sebesh din Sibiu shi din Brashov... strejuiau vestitzii motzi. ODOBESCU S. III 524. Secuii... erau impartzitzi in scaune shi aveau o organizatzie cu totul democratica. BALCESCU O. II 209. 5. Fig. (Invechit shi arhaizant adesea determinat prin «de judecata» «al judecatzii») Instantza judecatoreasca; tribunal. Poate ar fi fost vinovat imparatul... caci ar fi taiat pe copil fara sa faca cercetare shi fara sal aduca la scaun de judecata. SADOVEANU D. P. 139. II. 1. (Invechit shi popular) Butuc sau masa speciala care se taie carnea la macelarie; p. ext. macelarie. La barbat intins se duse shi la scaun il gasi Caci casap era cu breasla. CONTEMPORANUL I 510. Alaiul... trecu shi prin piatza mare unde shetrele precupetzilor scaunele macelarilor shi tarabele gelepilor... erau inchise in ziua aceea. ODOBESCU S. I 109. 2. (Popular urmat de determinari care arata felul scopul) Dispozitiv de lemn in forma de masa sau de banca la careshi exercita meseria anumitzi meseriashi: a) scaun de doage = scaunoaie; b) scaun de cioplit = bedreagul rotarului; c) scaun de spitze = cobila. 3. Suport postament la diferite unelte instrumente mashini sau organe de mashini. Asaltul incepu. Tunurile ashezate pe scaune de lemn bateau necontenit cetatea. NEGRUZZI S. I 173. 4. Schelet alcatuit din bare de lemn care sustzin invelitoarea unui acoperish. 5. (Popular) Fiecare dintre partzile spicului care sustzin cite un bob. Spicul se alcatuieshte din graunte sau boabe ashezate fiecare in rinduri fiecare graunte stind intrun scaun al sau. PAMFILE A. R. 96. ◊ Expr. (Rar despre cereale) A baga scaun = a lega. Griul bagase scaun shi ajungea la genunchi. SANDUALDEA U. P. 57. 6. Placa de lemn cu doua piciorushe shi o fatza curba care se sprijina coardele instrumentelor muzicale cu arcush. 7. Mica platforma in virful unei scari de unde e observat shi pindit vinatul de catre vinatori.