SCÁUN scaune s. n. I. 1. Mobila (de lemn de metal etc.) cu sau fara speteaza care poate sa stea o singura persoana. ◊ Scaun de tortura (sau de supliciu) = dispozitiv in forma de scaun care in vechime era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = (in unele state) instrument de executzie prin electrocutare a condamnatzilor la moarte. ◊ Compus: (Pop.) ScaunulluiDumnezeu = constelatzia Casiopeea. (Bot.) scaunulcucului = planta erbacee robusta cu flori purpurii reunite intrun capitul (Dianthus giganteus). ♦ Fig. (Mai ales urmat de determinari) Locul functzia detzinuta de cineva k membru al unei adunari (elective). 2. Tron; p. ext. functzia shi autoritatea monarhului a domnitorului; domnie. ♦ Fig. Reshedintza monarhului sau a carmuirii; capitala unui stat. ◊ Sfantul Scaun sau Scaunul Apostolic (ori Pontifical) = reshedintza papei; p. ext. papalitatea. ♦ Circumscriptzie teritorialadministrativa a sashilor shi a secuilor din Transilvania in cadrul organizatziei de stat austroungare. ♦ (Determinat prin „de judecata”) Instantza judecatoreasca. II. 1. (Pop.; de obicei urmat de determinari) Dispozitiv de lemn in forma de masa sau de banca la care ishi exercita meseria divershi lucratori. ♦ Butuc care se taie carnea la macelarie; p. ext. macelarie. 2. Suport postament la diferite unelte instrumente mashini sau organe de mashini. 3. Schelet facut din grinzi de lemn care sustzine invelitoarea unui acoperish shi elementele care aceasta se sprijina. 4. Placa de lemn cu doua piciorushe shi o fatza curba care se sprijina coardele instrumentelor muzicale cu arcush. III. Faptul de a elimina materiile fecale; p. ext. (concr.) materiile fecale eliminate de cineva. Lat. scamnum.