scáun scaune s. n. 1. Mobila cu sau fara speteaza care poate sta o singura persoana. ♦ Lavitza. ♦ (Reg.) Nasalie. 2. Tron (pentru monarhi inaltzi prelatzi shi pentru divinitate); p. ext. autoritate sau functzie suprema a unui inalt demnitar (ecleziastic) a divinitatzii etc. ♦ (La pl.) Numele uneia dintre cele doua cete ale ingerilor care impreuna cu heruvimii shi cu serafimii alcatuiesc prima treapta a ierarhiei lor facuta de Dionisie Areopagitul. Sunt infatzishatzi k nishte rotzi de foc avand de jur imprejur aripi shi ochi in mijlocul aripilor (Iezechiel 10 12). Adesea au figura unor rotzi de foc impletite in asha fel incat sa alcatuiasca un tron tronul Celui preainalt de unde shi denumirea de scaune. 3. Reshedintza a unui monarh a unui cler inalt; capitala. ◊ Sfantul scaun sau scaunul apostolic (ori pontifical) = reshedintza papei; p. ext. papalitatea. 4. Scaun de lumanari = dispozitiv format din doua scanduri in care se introduc tzevile prin care se toarna materialul pentru fabricarea lumanarilor. [Var.: (reg.) scamn s. n.] Din lat. scamnum.