scáunbalansoár s. n. Scaun functzionand k un balansoar ◊ „Se propun jocurile Pacalici tzintar un scaunbalansoar un coltz al poveshtilor etc.” Sc. 29 I 63 p. 1. ◊ „Magazinul prezinta in special produsele cooperativei «Metalocasnica»: piese de mobilier biblioteci baruri fotolii scaunebalansoar canapele.” Sc. 7 I 71 p. 2 (din scaun + balansoar)