SCARTZAÍ scartzai vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin frecare deplasare din cauza greutatzii etc.) un zgomot ascutzit strident neplacut. ◊ Expr. A unge osia k sa nu scartzaie (carul) = a mitui. (Tranz.) A scartzai usha cuiva = a starui pe langa cineva cu insistentze plictisitoare. ♦ (Despre vehicule incarcate cu poveri) A merge a inainta cu greu (facand un zgomot strident). ♦ (Despre incaltzaminte) A produce (in timpul mersului) un zgomot ascutzit caracteristic. 2. P. anal. A canta prost strident dintrun instrument muzical cu coarde. ◊ Tranz. Scartzaie o melodie. ♦ A scrie greu mishcand anevoie (shi apasat) tocul pe hartie. 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascutzite asemanatoare cu scartzaitul produs prin frecare. 4. Fig. (Fam.; despre actziuni activitatzi intreprinderi) A progresa greu anevoie; a nu functziona cum trebuie. ♦ (Despre oameni) A nu se simtzi bine a o duce rau cu sanatatea. [Var.: scartzaí scartzií vb. IV] Scartz + suf. ai.