SCARMANÁ scárman vb. I. Tranz. 1. A descurca shi a rasfira (cu mina sau cu mashina) lina bruta sau alte materiale fibroase pentru a le curatza de impuritatzile aderente shi a le infoia. Pe jos sa shada fete pe tzolul ashternut Sa scarmene cu mina lina. EMINESCU O. IV 81. ◊ Refl. reciproc. (Metaforic) Pe cer k nishte gramezi mari de lina norii se scarmanau intre ei se subtziau tot mai mult ingaduind lunii sashi arate palida ei lumina. CAZABAN V. 83. ♦ (Rar) A desprinde de cotor a smulge fulgii penelor spre a face puf. Baba scarmana pene moshneagul vindea inainte marfa... care nu mai avea trecere. DUNAREANU CH. 77. ◊ (Refl. in expr.) A se scarmana de cap = ashi smulge parul din cap (de necaz de suparare etc.). Baba se scarmana de cap da la deal da la vale dar nare ce face; shi de voie de nevoie nunta sa facut. CREANGA P. 8. 2. Fig. A bate tare (pe cineva); a lua la rost a certa rau (pe cineva). Dupa ce a scarmanato... ia dat a doua zi drumul. CARAGIALE O. III 8. 3. Fig. A scotoci a scormoni. Omul... scarmana pamintul shi scoate dintru adincimea lui metaluri. PISCUPESCU O. 91.