SCAPA vb. (Mold.) 1. A se mishca a cadea a aluneca. Pamintul ... Lai intemeiatul k sa nu sa scape. DOSOFTEI PS. Putzin de nam smintit din carare Sa ma scap in gios catra pierdzare. DOSOFTEI PS. 2. A se priva a se lipsi de ceva. A: Sa va saraci de toate dupa cum scrie pravila besearicii de tot binele ce va fi avind de la besearica sa va scapa. PRAV. Sau scapat shi de aveare shi de cuconi shi de femeaie. DOSOFTEI VS. Folositoarele meale cuvinte neintzalegind de toate sau scapat si sau departat. CD 1698 25^v; cf. VARLAAM; URECHE (gl.); CD 1698 25^r; CD 1770 30^r. // B: Nu ne lipsi de ceale cereshti pentru ceale pamanteshti (de} care neam scapat. M 1698 oct. 36^v col. II; cf. M 1776 51^r col. II. Etimologie: lat. *excappare.