SCAI scai s. m. 1. Nume generic dat mai multor plante cu frunze ghimpoase; fructele globulare acoperite de ghimpi ale acestor plante care se agatza de haine de lina oilor etc. (Xantium spinosum). Le dadu orz intrun caush shi le descurca de scai coamele shi cozile. SADOVEANU B. 66. Frunza verde de doi scai Cata mama cui ma dai: Nu cata argintului SHi ma da uritului. SHEZ. XV 121. De cind bade mai urit Casa ta e grajd de cai Prin gradina spini shi scai Nici in cas’ oglinda nai! JARNÍKBIRSEANU D. 234. ◊ Expr. A se tzine scai (de cineva) sau a se tzine (de cineva) k scaiul de oaie = a nu da (cuiva) pace a urmari pe cineva pretutindeni. Se tzinea scai de Titu. REBREANU I. 24. O petrec cu chiu cu vai SHi se tzin de dinsa scai. Plinai strimta ulicioara de alai. COSHBUC P. I 226. Incepe a se tzinea de fata k scaiul de oaie. CREANGA P. 168. 2. Compuse: scaimarunt = planta erbacee din familia rubiaceelor cu tulpina agatzatoare acoperita cu peri aspri cu flori albe sau verzui cu fructe acoperite cu peri rigizi shi curbatzi la virf (Galium aparine); scaivoinicesc = planta erbacee cu tulpina tzepoasa cu cite doua frunze la un nod (formind un fel de pilnie in care se stringe apa) cu flori liliachii in capitule (Dipsacus silvestris); vargaciobanului. Printre scaivoiniceshti shi ierburi salbatice pe prunduri am urmarit cosashi un fel de lacuste marunte cu salturi lungi. SADOVEANU I. A. 25.