SCAI¹ scai s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase shi cu fructe globuloase inconjurate de ghimpi indoitzi la varf care se agatza de haine de lana oilor etc.; p. restr. fructul inconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (SHi adverbial) A se tzine scai (de cineva) sau a se tzine (de cineva) k scaiul (de ocne) = a nu lasa pe cineva in pace a urmari (pe cineva) pretutindeni. Compuse: scaivanat = planta erbacee cu frunzele dintzate shi cu flori violacee dispuse in capitule (Eryngium planum); scaiuldracului = planta erbacee cu frunzele spinoase shi cu flori albastreverzui (Eryngium campestre); scaimarunt = turitza. Din sb. çkalj.