scái (i) s. m. 1. Nume generic al plantelor cu spini sau tzepi asemanatoare cu ciulinul. 2. Numele diferitelor plante: Cirsum lanceolatum Onopordon acathium Eryngium planum E. campestre Carduus nutans C. Acanthoides etc. Mr. scaliu megl. scal’. Origine incerta. Probabil din lat. *squaleus „dur incult sec” din squaleo forma ceruta shi de sp. escajo port. escalheiro (REW 8197a). Rom. presupune o reductzie de tipul *scalius care pare normal. Der. din sb. čkalj general admisa (Cihac II 328; Tiktin; Candrea; Scriban) nu pare posibila fonetic; shi in afara de aceasta e vorba de un imprumut din nom. Der. din gr. σϰαλίας (Diculescu Elementele 484) nu pare convingatoare. Der. scaiecior s. m. (ciulin; Trans. sticlete) pentru al carui ultim sens cf. fr. chardonneret sp. cardelina; scaier s. m. (Bucovina sticlete); sca(i)ete (var. sca(i)ete) s. m. (ciulin); scaiush s. m. (planta Dipsacus pilosus); scaietzos adj. (plin de scaietzi).