SATÚL A satui le adj. 1. (Despre fiintze in opozitzie cu flamind) Care shia potolit deplin foamea care sa saturat caruia nui mai este foame; indestulat saturat. Injura cind era vesel cind era amarit satul flamind bolnav sanatos indignat sau in extaz de admiratzie. C. PETRESCU I. II 53. Agale se scoborau pe tapshan vitele greoaie shi satule. VLAHUTZA O. A. I 121. Astfel shi boierul asta e painjinul satul Gata sashi mai dreaga cursa tot strigind k nui destul. HASDEU R. V. 65. ◊ (Metaforic) Pamintul era satul de ploi; din iarba marunta apa tzishnea sub apasarea fiecarui pas. C. PETRESCU S. 36. ◊ (Substantivat) Satulul nu crede celui flamind. 2. Fig. Satisfacut de ceva multzumit indestulat. Aude shi nu e satul de ce aude. Parca ar vrea sa auda mai mult. STANCU D. 122. ◊ (Metaforic) Soseshte vintul peste ziduri satul de flori de cimp sa vada Ce fac stapinele gradinii. ANGHEL I. G. 45. ♦ Dezgustat plictisit. Moshneagul satul shi el deatita singuratate shi dorit sa aiba copii... face cum ia zis baba. CREANGA P. 74. Sint satul deasha viatza. EMINESCU O. I 155. Nu sintetzi satui de rele natzi avut destui stapini? ALECSANDRI P. A. 82. Pl. shi: (m.) satuli (ANGHEL PR. 91).