satúl (satúla) adj. 1. Saturat ghiftuit plin. 2. Obosit istovit. Mr. megl. satul istr. satú. Lat. satŭllus (Pushcariu 1531; REW 7620) cf. vegl. satoil it. satollo prov. sadol fr. saoul cat. sadoll. Der. destul adv. (suficient) in loc de de satul; indestula (var. destula destuli) vb. (a satisface a multzumi a satura; a aproviziona a asigura); indestulator asj. (suficient); neindestulator adj. (insuficient). Cf. satura. Din rom. provine bg. destur (Capidan Raporturile 228) cuvint destul de rar.