Definitzia cu ID-ul 507458:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sarutá (sarutát át) vb. 1. (Inv.) A saluta. 2. A pupa. Mr. sarut(are). Lat. salutāre (Pushcariu 1528; REW 7556; SHeineanu Semasiol. 188; Densusianu GS II 20). De uz general mai putzin Banatul (ALR I 79). Der. sarut s. n. (sarutare); sarutat (var. sarutatura) s. n. (inv. salut; pupat).