Definitzia cu ID-ul 507393:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sápa (sápe) s. f. 1. Unealta agricola. 2. Prashila prashire. Mr. megl. sapa istr. sope. Lat. vulg. sappa (Roensch ZRPh. I 414; Densusianu Hlr. 197; Pushcariu 1512; Candrea Elemente 404; REW 9599) cf. it. zappa fr. sape sp. zapa ngr. τσάπα (Cihac II 694) tc. capa (PopescuCiocanel 41). Der. sapa vb. (a prashi a lucra cu sapa; a excava a scobi a scrijeli; a roade a minca; a gauri a sfredeli) mr. megl. sap poate direct din lat. vulg. sappāre (Pushcariu 1511; Tiktin); sapacios adj. (care se naruie sfarimicios); sapator s. m. (muncitor cu sapa; soldat care sapa transhee; sculptor taietor); sapatura s. f. (prashire munca cu sapa; groapa adincitura; taietura sculptura); sapoi s. n. (sapa mare tirnacop); sapaliga s. f. (sapa mica grebla). Din rom. provin rut. sapa s. sapaty vb. sapanie s. obsapaty vb. (Miklosich Wander. 18; Candrea Elemente 404) mag. szápoly s. szápaly s. shi probabil alb. sëpatë „topor”.