SANCTZIONÁ sanctzionez vb. I. Tranz. 1. A aproba a confirma a intari o lege o dispozitzie un act printro semnatura autorizata pentru ai da valabilitate; p. ext. a incuviintza a statornici a consfintzi. In urma unei cereri formale a unei deciziuni a Consiliului de Minishtri sanctzionate de domn. KOGALNICEANU S. A. 159. 2. A aplica o pedeapsa a pedepsi. Pronuntzat: tzio.