SANATÁTE s. f. 1. Stare a unui organism la care functzionarea tuturor organelor se face in mod normal shi regulat. ◊ Casa de sanatate = sanatoriu; ospiciu. Sanatatea publica = bunastarea sanitara starea de salubritate a intregii populatzii. ◊ Expr. In sanatatea (cuiva sau a ceva) = a) urare facuta cand se bea un pahar in cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva in cinstea cuiva sau a ceva. Sanatate (buna)! = a) formula de urare la despartzire; b) sa sfarshit nu mai e nimic de facut; putzin imi pasa! atata paguba! 2. Fig. Tarie robustetze. Lat. sanitas atis.