SAN (1) sani s. m. (2 3 4 5 6 7) sanuri s. n. 1. S. m. Fiecare dintre cele doua mamele ale femeii; piept. 2. S. n. Partea dinainte a corpului omenesc care se afla intre cele doua bratze shi care formeaza exteriorul bombat al pieptului; piept torace. ◊ Expr. A muri cu zilelen san = a muri inainte de vreme. 3. S. n. Parte a camashii sau a bluzei care acopera pieptul; spatziul dintre piept shi camasha sau bluza (in care se pot tzine lucruri k intro punga). ◊ Expr. A creshte (sau a incalzi a tzine) sharpele in (sau la) san = a ajuta a favoriza pe un nerecunoscator. Ai trece (cuiva) un sharpe (rece) prin san = a se infiora de frica de spaima. A umbla (sau a fi etc.) cu crucean san = a) a fi bun a fi cucernic a fi evlavios; b) (ir.) a fi fatzarnic ipocrit. A fi (sau a se afla a trai k) in sanul lui Avram = a trai bine a fi fericit. Ashi scuipa (sau reg. ashi stupi) in san gest prin care superstitzioshii cred k se pot feri de o primejdie sau k le va trece frica. ♦ P. anal. (Reg.) Fundul plasei sau al navodului in forma de buzunar larg in care se aduna peshtele. 4. S. n. Locul din corpul femeii unde se formeaza shi in care este purtat fatul; pantece. 5. S. n. Piept inima (socotite k sediu al sentimentelor); suflet. 6. S. n. Fig. Parte interioara parte centrala; interior mijloc centru miez. Sanul pamantului. 7. S. n. Fig. (Geogr.; inv.) Golf². [Var.: (inv. shi reg.) sin s. m. shi n.] Lat. sinus.