samintza (semíntze) s. f. 1. Organ de reproducere la plante. 2. Simbure. 3. Semen. 4. Rasa generatzie. 5. Origine cauza. 6. Fleac cantitate minima. Mr. megl. simintza istr. samintze. Lat. *sementia (Pushcariu 1608; REW 7804; Iordan Dift. 108) cf. it. semenza prov. cat. semença fr. semence. Are shi pl. samintzuri cu valoare colectiva. Der. semincer s. m. (copac salvat de la taiere pentru reproducere; shtiulete de porumb tzinut pentru samintza); semintzie s. f. (rasa casta generatzie); insamintza vb. (a semana). Din rom. provine mag. szémuncia (Edelspacher 22).