saltare sf [At: VARLAAM C. 366 / Pl: ~tari / E: salta] 1 Desprindere brusca de la pamant (sau de pe un punct de sprijin) cu avantare in sus shi revenire in acelashi loc sau (ceva) mai departe (de obicei cu repetarea mishcarii) Si: saltat¹ (1) (inv) salt² (1) saritura (1) tzopaiala. 2 (Inv) Dans (1). 3 (Inv; pex) Petrecere cu dansuri jocuri. 4 (Fig; inv) Traire (intensa) a unei stari efective. 5 (Fig; inv) Vioiciune. 6 Elan² (1). 7 (Fig; inv) Cerintza sufleteasca sau trupeasca Si: saltat¹ (7). 8 (Inv) Zvacnire. 9 (Inv) Tresarire. 10 Mishcare (repetata ritmica) de jos in sus (shi de sus in jos) a unui corp (sub impulsul unei fortze din afara Si: saltat¹ (10). 11 Deplasare in sus ridicare a unui corp Si: saltat¹ (11). 12 (Fig; rar) Imbunatatzire a situatziei (materiale sociale etc.) a cuiva Si: saltat¹ (12).