SALT salturi s. n. 1. Mishcare prin care omul (sau alte fiintze) se desprinde de la pamint shi sare in sus deplasinduse sau revenind in acelashi loc. Fugea zbura facea salturi mari deabia se putea tzine de el Gheorghiesh. SADOVEANU O. VII 358. In citeva salturi sui scara spre cabina. BART S. M. 102. Iepurashul se rapede Naintind din salt in salt. ALECSANDRI O. 223. ◊ (Prin analogie) Flacaul Iordachel a Roshului incordat cu mushchi k de critza cu ochii pe salturile clocotitoare ale Negrei purta cirma. SADOVEANU O. VIII 443. ◊ (Sport; in expr.) Triplusalt = proba atletica de saritura in lungime in care atletul face trei sarituri consecutive. Salt mortal v. mortal. 2. Trecere brusca de la o situatzie la alta. Productivitatea muncii poate shi trebuie sa faca salturi insemnate prin generalizarea metodelor avansate de munca. GHEORGHIUDEJ R. 59. Eminescu a facut un salt in viitorime. SADOVEANU E. 83. Printro lege providentziala ce nu sufere salt popolii incep mai intii de la luminare ori invatzatura particulara. GHICA A. 683. ◊ Salt calitativ = schimbare brusca ivita in desfashurarea unui fenomen din natura sau din societate k rezultat al acumularii treptate de schimbari mici imperceptibile. V. cotitura.