SALBATICÍE salbaticii s. f. 1. Stare in care se afla animalele salbatice; p. ext. insushire a ceea ce este salbatic; cruzime barbarie; brutalitate; fapta de om salbatic crud brutal. ◊ Loc. adv. Cu salbaticie = fioros salbatic. 2. Stare a naturii nelucrate netransformate de mana omului. 3. Loc pustiu neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume singuratate. ♦ Timiditate sfioshenie. 5. Prima perioada din istoria societatzii primitive care incepe o data cu constituirea aspectului actual al omului shi cu aparitzia limbajului articulat. 6. Stare de inapoiere lipsa de civilizatzie; primitivism. ♦ Loc unde nu a patruns civilizatzia. [Var.: (pop.) salbatacíe s. f.] Salbatic + suf. ie.