Definitzia cu ID-ul 507290:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

salbátic (salbática) adj. Neimblinzit necultivat natural frust rau. Var. salbatec. Megl. salbatic. Lat. salvatĭcus (Diez I 365; Pushcariu 1497; REW 7922 Rosetti I 59) cf. it. salvatico prov. salvatge fr. sauvage. Der. salbatici (var. insalbatici (in)salbataci) vb. (a <se> face salbatic); salbaticie (var. salbatacie) s. f. (stare de salbatic; Trans. fiara); salbaticime (var. salbatacime salbaticiune salbataciune) s. f. (fiara; animal salbatic); salbaticos adj. (salbatic); salbatzie s. f. (planta Lolium temulentum) numita poate astfel datorita proprietatzilor sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiridush” (Candrea Elemente 409).