SÁLBA salbe shi salbi s. f. 1. Podoaba purtata la git de femei facuta din unul sau mai multe shiraguri de monede medalii margele sau pietre pretzioase. Jucinduse sa rupt salba de la gitul fetei shi a cazut in apa. GALACTION O. I 325. La ce serveshte salba shi scumpele margele? NEGRUZZI S. II 36. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» shi aratind din ce este facut obiectul) Pe cucosh il purta in toate partzile dupa dinsul cu salba de aur la git. CREANGA P. 70. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salba SHi parui deaur curge din racla la pamint. EMINESCU O. I 88. ◊ Fig. Sint shi expresiuni neaoshe romineshti de o originalitate pretzioasa care ar luci k nestemate intro frumoasa salba de versuri armonioase. ODOBESCU S. III 86. (Cu aluzie la forma de shirag a obiectului) Porumbeii salbaticitzi... zburau in salbe leganate shi albe. C. PETRESCU A. 467. De orizont sanina nori in salbe. CAZIMIR L. U. 42. O vise vise foi galbene tirzii Rupte din salba dragostei dintii. PAUNPINCIO P. 68. (Cu aluzie la valoarea obiectului) Anicutza romincutza Luceafarul satului Salba imparatului. ALECSANDRI P. P. 112. ◊ Expr. Salba dracului = om rau afurisit ticalos. Nepotul meu e chiar salba dracului. ALECSANDRI T. 772. 2. Compus: salbamoale = arbust cu tulpina de doi pina la cinci metri cu ramuri cilindrice cu frunze dintzate cu fructele capsule de culoare roshiepurpurie shi cu semintze de un roshudeschis (Evonymus latifolius). In Valea Motrului... salbamoale shi teii cresc amestecatzi cu falnici jugastri. ODOBESCU S. I 147.