sageáta (sagétzi) s. f. 1. Vergea de lemn cu virf de fier. 2. Distantza maxima dintre un arc de curba shi coarda care uneshte extremitatzile lui. 3. Cordar de ferastrau. 4. Virf in care se termina acoperishurile. 5. Bratz de scrinciob. 6. Virf de brad care se planteaza pe mormintele tinerilor. 7. Sagitaria (Sagittaria sagittifolia). Mr. sadzeata. Lat. sagĭtta (Pushcariu 1495; REW 7508; Skok ZRPh. LIV 490; Jokl REW II 44) cf. it. saetta prov. sp. saeta v. fr. saete cat. sageta port. setta. Der. sageta vb. (a lovi a rani a ucide cu sageata; a arunca sagetzi; a impunge a injunghia) care ar putea proveni din lat. sagĭttāre direct (Pushcariu 1496; REW 7509) cf. mr. sadzitedz it. saettare; sagetar (var. sagetash) s. m. (arcash); sagetator adj. (care sageteaza; patrunzator; s. m. arcash; s. m. nume de constelatzie shi zodie); sagetatura s. f. (tragere cu arcul sagetare; rana facuta de sageata; junghi; paralizie congestie cerebrala); sagetzea s. f. (sabiutza Gladiolus imbricatus); sagetzica s. f. (greghetin Geranium pratense).