SAGEÁTA sagetzi s. f. 1. Vergea de lemn cu un varf ascutzit (de fier os piatra) la un capat iar la celalalt cu doua aripioare inguste folosita in trecut (la unele populatzii shi astazi) k proiectil de vanatoare sau de lupta aruncata dintrun arc incordat. ◊ Sageata de trasnet = nume dat de popor armelor antice gasite in pamant (inchipuite k fiind urme de trasnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Porneshte sageata. ♦ Fig. Vorba aluzie ironica sau rautacioasa; intzepatura. 2. Indicator de directzie in forma de sageata (1). 3. Fiecare dintre stalpii caselor shi patulelor de la tzara care sunt fixatzi cu capatul de jos in grinzile temeliei shi cu cel de sus in grinzile acoperishului. ♦ Aripa la moara de vant. ♦ Prajina lunga prinsa de cumpana fantanii shi avand la capatul de jos ciutura sau galeata cu care se scoate apa. 4. (Mat.) Distantza maxima dintre un arc de curba shi coarda care uneshte extremitatzile lui. 5. (Geogr.; in sintagma) Sageata litorala = forma de acumulare marina la intrarea unui fluviu sau la gura de varsare a unui fluviu in mare care poate inchide un golf separand o laguna. 6. Compus: sageata apei sau sageata apelor = planta erbacee acvatica cu frunze in forma de sageata shi cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). Lat. sagitta.