SABÁT s. n. 1. Ultima zi a săptămînii, considerată ca zi de sărbătoare la vechii evrei; sîmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sîmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. Teme-te să nu vezi cîmpul unde sabatul s-adună. NEGRUZZI, S. II 93. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. [Jocurile] formau un sabat infernal, al cărui ecou se pierdea în apartamentele pustii ale postelnicului. FILIMON, C. 176.