rătéz, răteze, s.n. – (reg.) 1. Încuietoare de oțel, sub formă de limbă, pentru uși, ferestre (Hotea 2006): „Pă gură lăcată-oi pune / Și pă lăcată rătez” (Bilțiu, 2006: 50). 2. Lănțișor de metal prețios pe care îl poartă fetele la gât (Desești). – Din ucr. retjaz (< vsl. retenzi „lanț”), magh. retesz (Scriban, DEX, MDA).