RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Astăzi rar; construit cu dativul) A se răzbuna pentru ceva. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. – Forme gramaticale: perf. s. răstorsei, part. răstors.