RĂSTIGNÍT, -Ă, răstigniți, -te, adj. 1. Pironit (pe cruce); p. ext. cu brațele desfăcute și întinse, ca un răstignit. [Scamatorul] rămînea așa, răstignit în aer, vreme de cîteva minute. SAHIA, N. 66. Mimi se pusese în dreptul ușii, cu brațele răstignite. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. 2. (Neobișnuit) Ca de mucenic, ca de martir chinuit pe cruce. Așa cruci evlavioase, așa față răstignită, Așa-nchinăciuni plecate... Nu făcea nici sfîntul Petre. HASDEU, R. V. 10.