RĂSCHITI vb. (Mold.) A socoti, a gîndi, a judeca. Socotind și răzchitind . . . gîndul într-alt chip începu a i să pleca. CI, 176. Etimologie: pref. răs- + chiti. Vezi și chiteală, chiti, chilire, chitit¹, chitit², chititură, nechitit. Cf. c h i t i (2), r ă s ă j d u i, s ă m ă l u i (2).