RUSHÍNE s. f. 1. Sentiment penibil de sfiala de jena provocat de un insucces sau de o gresheala. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara rushine = fara jena cu obraznicie. ◊ Expr. A muri de rushine sau ai plesni cuiva obrazul de rushine se spune cand cineva se simte foarte rushinat. Nai (sau nare) rushine sau nutzi (sau nui nu le etc.) e rushine (obrazului) se spune cuiva lipsit de bunsimtz obraznic nesimtzit nerushinat. 2. Rezerva modestie retzinere. ♦ Timiditate sfiiciune. 3. Ocara batjocura ofensa. ◊ Expr. A fi (sau a ramane a se da a se face sau a da pe cineva) de rushine sau a face cuiva rushine = a (se) face de ras a ajunge (sau a pune pe cineva) intro situatzie penibila. 4. Motiv de a se simtzi rushinat; necinste dezonoare umilintza. ◊ Expr. A patzi (o sau vreo) rushine = a ajunge de ocara sau de batjocura a suferi un lucru umilitor. (E) rushine sau (e) mai mare rushinea = (e) nepotrivit necorespunzator rushinos. A fi rushinea cuiva = a fi om de nimic de ale carui fapte cineva se rushineaza a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om shi la animale. ◊ Compus: rushineafetei = numele a doua plante erbacee din familia umbeliferelor cu tulpina acoperita de peri rigizi cu flori albe sau trandafirii dispuse in mici umbele; morcov salbatic (Daucus carota shi silvestris). Cf. lat. roseus.