RÚSA s. f. (< adj. rus a cf. rus. rus’): limba slava din grupul oriental vorbita de rushi locuitori majoritari in Federatzia Rusa cu capitala la Moscova shi de rushii din celelalte republici ale fostei Uniuni Sovietice azi devenite state independente (Bielorusia Ucraina TZarile Baltice Moldova (Basarabia) etc.). R. este limba comuna oficiala de intzelegere intre toate popoarele care alcatuiesc Federatzia Rusa; in acelashi timp ea este a doua limba de intzelegere intre locuitorii actualelor republici desprinse din fosta Uniune Sovietica shi una dintre limbile internatzionale folosite in forurile O.N.U. Se caracterizeaza prin: folosirea alfabetului chirilic; prezentza consoanelor dure shi muiate (care determina schimbari semantice); pronuntzarea identica a vocalelor a shi o in silabele neaccentuate (fenomenul akánie); prezentza lui l velar; o larga folosire a cuvintelor compuse; lipsa articolului; existentza a shase cazuri; declinarea proprie la adjective; aspect perfectiv shi aspect imperfectiv la verbe etc. In istoria limbii ruse se disting trei mari epoci fiecare cu trasaturi distincte: a) vechea rusa (velicorusa) vorbita intre secolele al VIlea shi al XIIIlea in perioada de formare a poporului rus de dezvoltare a statului kievean shi de aparitzie a scrierii ruse (secolele al VIlea al IXlea). Ea reprezenta o sinteza din elemente ale limbii vorbite de slavii din rasarit ale poeziei orale a acestora shi ale limbii slave bisericeshti (folosita in multe scrieri din secolele al XIlea al XIIIlea). In aceasta limba a fost realizat cel mai vechi monument de limba literara rusa: Cintec despre oastea lui Igor (in secolul al XIIlea); b) rusa medie vorbita intre secolele al XIIIlea shi al XVIIIlea dupa dezmembrarea statului kievean shi diversificarea vechii ruse (in urma adancirii particularitatzilor dialectale) in trei limbi de sine statatoare: rusa ucraineana shi bielorusa. In perioada dezvoltarii statului rus centralizat (intre secolele al XIVlea al XVIlea) a existat o stransa interactziune intre cele doua forme ale limbii ruse literare: forma livresca slava (slava veche) shi forma populara rusa. Atunci sau dezvoltat stilurile de baza ale limbii ruse literare: stilul documentelor de afaceri stilul religios stilul literaturii artistice shi stilul publicistic. R. a imprumutat atunci multe cuvinte din limbile turca germana shi polona. Raspandirea tiparului in secolul al XVIlea a contribuit la unificarea limbii ruse literare pe baza dialectului din zona Moscovei. In secolul al XVIIIlea limba literara rusa sa apropiat tot mai mult de limba populara datorita scrierilor lui Lomonosov. Realizand o sinteza din diferite elemente ale limbii literare ruse concretizata in trei stiluri de baza acesta a reushit sa limiteze astfel sfera de intrebuintzare a limbii slave bisericeshti numai la anumite genuri. R. a imprumutat in acest timp multe cuvinte din limbile apusene (mai ales in urma actziunii de „occidentalizare” a Rusiei de catre Petru cel Mare); c) rusa moderna vorbita incepand cu secolul al XIXlea shi astazi. La baza ei sta creatzia literara a poetului natzional rus A. S. Pushkin care a avut un rol deosebit in realizarea unei sinteze intre limba literara rusa shi limba vorbita. Marii scriitori clasici rushi Gogol Tolstoi Cehov Turgheniev Dostoievski etc. au contribuit apoi la desavarshirea limbii ruse moderne prin opere de mare valoare. R. dispune de doua mari grupuri de dialecte: dialectele din nord (cu mentzinerea deosebirii dintre vocala o shi vocala a neaccentuate) shi dialectele din sud (cu confundarea vocalelor o shi a neaccentuate) intre care exista multe graiuri de tranzitzie. Existentza unor elemente lexicale ruseshti in limba romana shi a unor elemente lexicale romaneshti in limba rusa (explicabile prin contactele directe dintre cele doua popoare in diferite momente istorice mai ales in perioada Regulamentului Organic shi a stapanirii Basarabiei) ia determinat pe lingvishti sa vorbeasca despre o influentza a limbii ruse asupra limbii romane shi invers despre o influentza a limbii romane asupra limbii ruse.